Preșcolarii și teologia

Arta de a fi părinte

Ca părinți, sunt anumite activități pe care nu ar trebui să le permitem copiilor noștri preșcolari să le practice, decât după ce mai cresc puțin. De exemplu, rugby-ul sau tăierea diamantelor ar trebui să aștepte până când abilitățile lor motorii sunt ceva mai îmbunătățite. Iar înmulțirea, probabil ar trebui să o învețe după ce au înțeles cum stau lucrurile cu adunarea. Sunt o mulțime de lucruri pe care copiii noștri nu ar trebui să le facă decât după ce au terminat cu mult timp grădinița, dar teologia NU este unul din aceste lucruri.

Știu că sună nebunesc. Teologia pare să fie din aceeași categorie cu matematica avansată, dar nu este. O persoană poate trăi o viață întreagă și să nu știe mare lucru despre analiza matematică (cum sunt eu, de exemplu), dar fiecare preșcolar este, chiar în momentul acesta, implicat în studiul teologiei. Se întâmplă tot timpul.

Fiecare copil are o nevoie instinctivă de a înțelege lumea din jurul lui, iar multe din întrebările pe care le pune sunt teologice. „De ce sunt unii oameni răi?” „Ce face iarba să crească?” sau „De ce are sora mea sindromul Down?”. Unii oameni ar răspunde la aceste întrebări din prisma inegalității sociale sau a proceselor naturale sau a unui ADN anormal. Aceste răspunsuri pot fi parțial adevărate, însă doar într-un mod fizic, rece. Aceste întrebări nu sunt legate de modul în care funcționează lucrurile; ele sunt întrebări legate de înțelesul lumii. Cineva poate răspunde la o întrebare legată de înțeles cu un răspuns care îl exclude complet pe Dumnezeu, dar făcând acest lucru își prezintă propria teologie. A lua decizia că Dumnezeu nu există este o concluzie teologică incorectă și totuși o concluzie teologică. Chiar și un ateu are credințe teologice. La fel ca toți oamenii și preșcolarii se întreabă despre modul în care lumea funcționează, de ce oamenii sunt cum sunt și dacă există sau nu un Dumnezeu. Copil tău, în vârstă de 5 ani, se gândește la probleme teologice în fiecare zi. El sau ea va observa că unora le place să repare lucruri, că altora le place să creeze frumusețe, că unora le place să spună povești. Acesta este un implus creativ care ne-a fost dat fie prin selecție naturală, fie de către Dumnezeu. Vezi, teologia este peste tot! Dar deviez de la subiect.

Personal, mă simt obligat să îi ajut pe copii să-l înțeleagă pe Dumnezeu. A. W. Tozer ne spune: „Ceea ce ne vine în minte când ne gândim la Dumnezeu spune cel mai important lucru despre noi[1].” Acest lucru este la fel de adevărat pentru tine și pentru mine, dar și pentru copiii de 4 ani. Dacă fetița ta, jucându-se în nisip într-o zi, decide, bazându-se pe observațiile pe care le face privind în jurul ei, că Dumnezeu este mânios pe noi toți, tot timpul? Acesta este un dezastru teologic! Șansele sunt să nici nu vă dați seama că ea a ajuns la această concluzie oribilă. Dacă fiul tău și prietenii lui, jucându-se de-a fortul în cutii de carton, trag concluzia că din moment ce Dumnezeu nu le-a răspuns rugăciunilor, El nu există, sau El nu e interesat de nevoile băieților. Aceasta este o lovitură devastatoare pentru adevăr! Iată deci întrebarea crucială: cum poate un părinte să-l învețe teologie pe copilul său, care nu înțelege lucrurile abstracte, care nu poate cuprinde răspunsurile complexe și care nu poate sta locului o secundă, deoarece are un greiere viu în buzunar? Sugestia mea este să facem ceea ce au făcut părinți din civilizații anterioare, cu mii de ani în urmă. Să le spunem copiilor noștri povești atent meșteșugite.

În cultura veche evreiască, fiecare părinte știa că este responsabilitatea lui să spună povești despre Dumnezeu copiilor lui. Același concept este adevărat și pentru părinții de astăzi. Așa începe un copil să înțeleagă lumea confuză din jurul lui. Copiii au nevoie de povești despre dragostea lui Dumnezeu, despre motivul pentru care există răul în lume și de ce, într-o zi, răul se va sfârși. Au nevoie să fie învățați că fiecare persoană este creația lui Dumnezeu și, de aceea, tratată cu respect. Nu putem aștepta până când aceste întrebări vor ieși din gura copiilor noștri. Trebuie să le spunem povești care explică aceste lucruri înainte ca ei să aibă nevoie de o explicație.

Chuck Swindoll este un maestru povestitor. Este unul din motivele pentru care este un predicator atât de eficient. Insight for Living înțelege puterea poveștilor și nevoia copiilor noștri de a învăța lucruri profunde din povești bune. De aceea am creat „Lăbuțe și Povești”. Timp de aproape un deceniu am produs programe radio dedicate școlarilor. I-am învățat despre păcat și slujire, iertare și rugăciune – și întotdeauna ne-am folosit de muzică și râs sa facem asta. Iar acum, sunt încântat să vă anunt că...

Avem programul „Lăbuțe și Povești” într-o versiune nouă, animată, doar pentru preșcolari!

Acum, copilul tău de 4 ani îi poate urmări pe C.J., Staci, Gooz și pe toți ceilalți învățând lucruri despre Dumnezeu și lumea din jurul lor. Să vedeți o bucățică din acest format nou pregătit vizitați www.insight.org/pawsandtales. Acest DVD nou, primul din multele ce vor urma, îi va învăța pe copii teologie în porțiuni mici și amuzante. Nu trebuie să ai emoții când vine îi înveți pe copii teologie. Spune-le doar câteva povești din Biblie și uitați-vă la DVD-ul Lăbuțe și Povești împreună.

Hai să lăsăm treaba aia cu analiza matematică până mai încolo, dar hai să le oferim preșcolarilor noștri teologie bună, chiar acum!

[1] A. W. Tozer, The Knowledge of the Holy, The Attributes of God: Their Meaning in the Christian Life (San Francisco: Harper & Row Publishers, 1961), 1.