1 Petru

Cine a scris cartea?

Primul cuvâtnt al acestei epistole, Petru, ne arată cine este autorul, care își spune „apostol al lui Isus Hristos” (1 Petru 1:1). Petru a scris această epistolă unui grup de creștini împrăștiați prin zonele de nord ale Asiei Mici, unde este foarte posibil ca el să fi vestit evaghelia anterior.

Petru a scris unui grup de oameni care probabil includea atât evrei, cât și dintre Neamuri. Apostolul se referă la destinatarii epistolei lui ca unor „străini” (1:1), un cuvânt ce indică faptul că Petru le vorbește nu doar evreilor sau doar Neamurilor, ci creștinilor care își trăiau viața într-un mod care ieșea în evidență în cultura în care erau.

Care este perioada în care a fost scrisă cartea?

În această epistolă, Petru vorbește mult despre persecuție, anticipând persecuția pe care el și alți creștini urmau să o sufere în ultimii ani de domnie ai lui Nero. În perioada în care scrie, Petru nu fusese încă arestat, eveniment ce duce în cele din urmă la martirajul său undeva între anii 66-68. 1 Petru 5:13 indică faptul că Petru trimite salutări din partea bisericii locale – numind-o „Babilon” – dar cel mai probabil apostolul folosea o metaforă uzuală a acelei perioade. Folosea numele străvechiului oraș din Mesopotamia ca înlocuitor pentru Roma, orașul modern care, la fel ca Babilonul, se închina și aducea jertfe falșilor dumnezei. Deși nu este menționat în Biblie, se crede că Petru și-a petrecut ultimii ani de viață slujind biserica din Roma. Bazându-ne pe numeroasele referințe la suferință și persecuție pe care le găsim în această epistolă, Petru cel mai probabil a scris-o în anul 64, în timpul persecuțiilor tot mai intense asupra creștinilor, sub conducerea lui Nero.

De ce este această carte atât de important?

Întâi Petru se axează pe importanța unei vieți trăite în răbdare, chiar și fața suferințelor nedrepte (1 Petru 2:20). De aceea, 1 Petru poate fi supranumită Iovul Noului Testament, oferind încurajare adevăratului credincios să continue pe calea pe care Isus a deschis-o tuturor ucenicilor Săi. Răbdarea la care îi cheamă Pavel pe acești credincioși se aseamănă cu cea a lui Iov, un om care a suferit în pofida neprihănirii lui. Petru susține că a astfel de perseverență este ceea ce așteaptă Dumnezeu de la poporul Său.

Care este ideea principală?

Trăind aproape de Isus Hristos mai bine de trei ani apostolul Petru a avut la dispoziție cel mai bun exemplu posibil despre cum arată trăirea în sfințenie în mijlocul unei lumi ostile. Mai mult decât orice om ce a umblat pe acest pământ, Isus a ilustrat acel stil de viață. Petru îi îndrumă astfel pe cititorii săi în cea mai bună direcție posibilă, spre Însuși Isus. Apostolul îi cheamă pe creștini „să îl sfințească pe Hristos ca Domn” în inimile lor, ca ei să poată trăi și acționa cum dorește Isus, în scurtul timp pe care îl au pe pământ (1 Petru 3:14-18). Aceasta include supunere față de autoritate – chiar și autoritate nedreaptă – în guvernare, în casă și la locul de muncă. Isus a devenit punctul central în jurul căruia, pe durata încercărilor și tulburărilor își ordonau viața. Sădindu-și perseverența în persoana și lucrarea lui Hristos, creștinii pot avea mereu speranță în mijlocul suferinței.

Cum se aplică aceste lucruri la viața mea?

Suferința nedreaptă sau neprevăzută este una din cele mai mari probleme care înghit inimile oamenilor astăzi. În clipa în care încercări ciudate și neașteptate aterizează la ușa noastră, ne luptăm cu frustrarea, furia și nesiguranța. Adesea în acele momente dificile din viața noastră, confuzia domnește în timp ce mulțumirea dispare; se nasc întrebări în timp ce rugăciunea amuțește.

Cum reacționezi când suferința apare? Mulțe se prăbușesc doar la gândul unei alte încercări sau dureri. Alții sunt însă pregătiți. Cei mai mulți dintre noi suntem undeva la mijloc. Încurajarea lui Petru către cititorii săi creștini este să persevereze în credință. Nu este suficient să ne trezim în fiecare dimineață și să ne târâm prin fiecare zi; nici nu este potrivit să ne lipim un zâmbet pe față și să ignorăm problemele. În schimb, lecția pe care o învățăm din 1 Petru este să trecem prin necazuri, recunoscându-le prezența temporară în timp ce umblăm în sfințenie și cu speranță, ca niște oameni ai credinței.

Deci mergi mai departe! În vremurile întunecate lumina noastră strălucește mai puternic.

Articole

Cum răspund cuiva care m-a rănit?

Întrebare

O persoană pe care o consideram a-mi fi prietenă, a bârfit despre mine și sunt foarte rănită de acțiunile ei. I-am spus ceva confidențial,...

Citiţi mai departe

Credința la locul de muncă

Investești mai mult de o treime din viața ta la locul de muncă. Opresti ceasul desteptator, deschizi calculatorul, pornești motoarele la 8 dimineața, te odihnești câteva minute...

Citiţi mai departe