2 Samuel

Cine a scris cartea?

După cum menționam în capitolul precedent, 1 și 2 Samuel formează o singură carte în Biblia evreilor. Cartea a fost divizată în două părți în Septuaginta, versiunea grecească a Bibliei. Deși cartea nu specifică autorul, materialul din ea a fost compilat din documente scrise și colectate de profetul Natan, Gad și Samuel – profetul după care este intitulată cartea (1 Cronici 29:29).

Care este perioada în care a fost scrisă cartea?

Acțiunea din 2 Samuel are loc în Israel, în perioada domniei lui David și urmărește cursul celor patruzeci de ani de domnie a lui Israel (1011-971 î.C.).

De ce este această carte atât de important?

1 Samuel ne prezintă modul în care Israel a ajuns o monarhie, iar 2 Samuel înregistrează stabilirea dinastiei davidice și expansiunea Israelului sub liderul ales de Dumnezeu. Cartea începe cu momentul în care David află de moartea lui Saul. Modul în care David plânge moartea lui Saul și a lui Ionatan (2 Samuel 1:19-27), prietenul neașteptat al lui David, demonstrează tristețea adâncă a lui David pentru pierzarea lor. Domnul îl pune curând după aceea lider peste seminția lui Iuda (2:4), iar apoi, ca rege uns, peste tot Israelul (5:3), unind toate cele douăsprezece de seminții într-o națiune strânsă.

Primele zece capitole ni-l prezintă pe David victorios în lupte, lăudat de popor, plin de compasiune față de bolnavi și săraci, și drept înaintea lui Dumnezeu. Îl vedem pe David dansând înaintea Domnului pe străzile Ierusalimului când oamenii lui aduc altarul legământului înapoi acasă (6:12-16). Îl întâlnim și pe Mefiboșet, fiul olog al lui Ionatan căruia David îi arată bunătate, „din pricina tatălui său Ionatan” (9:7).

Totuși, scriitorii biblici nu au trecut cu vederea defectele eroilor. În capitolele care urmează este prezentat adulterul lui David cu Batșeba (2 Samuel 11:1-27), care a fost urmat de o serie de tragedii: moartea copilului lor (12:18), violul fiicei lui David, Tamar, de către fiul său Amnon (13:1-39), uciderea lui Amnon (13:28-30), detronarea politică a lui David realizată de fiul său Absalom (15:1-37) și moartea lui Absalom (18:1-33).

În pofida tulburărilor din ultimii săi ani de viață, David s-a bucurat de iertarea și harul lui Dumnezeu. Tristețea și regretele lui autentice pentru păcatele săvârșite au scos la iveală o inimă căită, care era pe placul lui Dumnezeu.

Care este ideea principală?

Cheia întregii cărți se află în 2 Samuel 7:16, „...casa ta și împărăția ta vor dăinui veșnic înaintea Mea și scaunul tău de domnie va fi întărit pe vecie.” Această promisiune divină a marcat începutul unui legământ adițional, numit legământul davidic, prin care Dumnezeu promite un tron etern casei lui David. „Datorită credinței lui David, Dumnezeu nu i-a tratat pe descendenții lui David cum a făcut-o cu cei ai lui Saul. Păcatul avea să fie pedepsit, însă linia lui David nu avea să fie niciodată tăiată complet.”[1]

David a sărbătorit credincioșia lui Dumnezeu în Psalmul 89, notând aceste cuvinte inspirate de Dumnezeu.

„nu-Mi voi călca legământul
și nu voi schimba ce a ieșit de pe buzele mele.
Am jurat odată pe sfinenia Mea:
să mint Eu pe David?
Sămânța lui va dăinui în veci;
scaunul lui de domnie va fi înaintea Mea ca soarele;
ca luna va dăinui pe vecie
și ca martorul credincios din cer.” (Psalmul 89:34-37)

Promisiunea necondiționată a lui Dumnezeu față de David avea să se împlinească în Isus Hristos, descendentul lui David. Legământul include și promisiunea continuă că poporul lui Israel va avea o țară a lor pentru eternitate.

Cum se aplică aceste lucruri la viața mea?

David este cunoscut ca „omul după inima lui Dumnezeu” (1 Samuel 13:14) deoarece, deși el a comis păcate și a făcut greșeli, a recunoscut acele eșecuri și s-a pocăit înaintea lui Dumnezeu. Pocăința înseamnă să te depărtezi de păcat și să te apropii de neprihănire. Tatăl nostru știe că nu suntem perfecți. De aceea, Fiul Său, Isus Hristos, a plătit prețul pentru păcatele noastre, ca noi să putem deveni neprihăniți în ochii lui Dumnezeu prin credință. Și deși avem mântuirea asigurată, păcatele noastre zilnice pot să împiedice relația noastră cu Dumnezeu. Când ne mărturisim păcatele, venind la Dumnezeu cu smerenie, El ne iartă și reface relația noastră cu El.

Apostolul Iacov a scris la un moment dat niște cuvinte care se potrivesc perfect ca epitaf pentru David. Într-o zi poate fi și al tău: „Smeriți-vă înaintea lui Dumnezeu, iar el vă va înălța” (Iacov 4:10).

Bible Footnotes: 

[1] Lawrence O. Richards, The Teacher's Commentary (Wheaton, Ill.: Victor Books, 1987), ediție electronică, accesată prin Libronix Digital Library System.

Articole