Deuteronom

Cine a scris cartea?

Deuteronom înseamnă „a doua lege”, un termen derivat din cuvântul evreiesc mishneh, găsit în Deuteronom 17:18. În acel context, Moise îi poruncește împăratului să facă „o copie a Legii”[1]. Dar cartea Deuteronomului este mai mult decât o simplă redare a Legii. Cartea este o reafirmare a Legii pentru o generație nouă, nu doar o copie a lucrurilor ce s-au întâmplat odată. Deuteronom înregistrează „a doua lege” – și anume, seria de predici a lui Moise în care acesta reafirmă poruncile date de Dumnezeu israeliților cu aproximativ patruzeci de ani înainte, în cartea Exodului și Levetic.

„Iată cuvintele pe care le-a spus Moise întregului Israel” spune Deuteronom 1:1. Paternitatea mozaică a acestei cărți își găsește sprijinul în tradiția evreiască (alături de întregul Pentateuh), dar și din însuși textul biblic. De mai multe ori în cartea Deuteronom Moise este declarat autor (1:1, 4:44, 29:1). Vorbind cu Iosua, succesorul lui Moise, Domnul face referire la această „carte a legii” pe care Moise a poruncit să fie scrisă (Iosua 1:8). Iar când alți scriitori ai Vechiului și al Noului Testament citează Deuteronomul, ei se referă de multe ori la această carte, ca la cartea scrisă de Moise (1 Împărați 2:3, 2 Împărați 14:6, Ezra 3:2, Neemia 1:7, Maleahi 4:4, Matei 19:7).

La câtva timp după ce Moise a scris cea mai mare parte din Deuteronom, s-au făcut câteva schimbări editoriale evidente. De exemplu, el nu ar fi putut scrie ultimul capitol, care face referire la moartea lui. Totuși, aceasta și alte câteva mici schimbări nu afectează concluzia general acceptată, și anume că Moise este autorul acestei cărți.

 

Care este perioada în care a fost scrisă cartea?

Cartea Deuteronom a fost scrisă în jurul anului 1406 î.e.n., la sfârșitul celor patruzeci de ani de rătăcire prin pustie, suferiți de națiunea Israelului. În acea vreme, poporul își avea tabăra de partea estică a râului Iordan, în câmpiile Moabului, de cealaltă parte a orașului Ierihon (Deuteronom 1:1, 29:1). Erau pe punctul de a păși pe pământul promis strămoșilor lor, cu secole în urmă (Geneza 12:1, 6-9). Copiii care părăsiseră Egiptul erau acum adulți, gata să cucerească și să se așeze în Țara Promisă. Înainte ca acest lucru să aibă loc, Domnul, prin Moise, recapitulează legământul Său cu ei.

De ce este această carte atât de important?

Moise adresează cuvintele lui „întregului Israel” cel puțin de doisprezece ori. Această frază accentuează unitatea națiunii, inițiată de legământul lor făcut cu Dumnezeu pe muntele Sinai și întărit în pustie. În mijlocul politeismului larg-răspândit, Israel era o națiune distinctă, care se închina unui singur Dumnezeu, Yahweh. Dumnezeul lor era unic; nu exista altul ca El printre „dumnezeii” națiunilor care îi înconjurau. Deuteronom 6:4 codifică această credință într-un singur cuvânt, shema, care este mărturisirea de credință centrală în iudaism, chiar și astăzi. „Ascultă, Israele! Domnul [Yahweh], Dumnezeul nostru, este singurul Domn [Yahveh]!”

De asemenea, Deuteronom reafirmă Decalogul și multe alte porunci date în Exod și Levitic. Cartea a dat poporului Israel instrucțiunile lui Dumnezeu cu privire la modul în care să trăiască o viață binecuvântată în Țara Promisă. Capitolele 27 și 28 specifică binecuvântările ascultării și blestemele neascultării.

Care este ideea principală?

Spre deosebire de legământul necondiționat făcut de Dumnezeu cu Avraam, legământul între Yahweh și Israel este unul bilateral – ca o stradă cu două sensuri. Dumnezeu avea să își țină promisiunea de a binecuvânta națiunea, dacă poporul rămânea credincios. Adulții din poporul Israel erau prea tineri să fi participat la prima ceremonie a legământului de pe muntele Sinai. De aceea, Moise a reiterat Legea, în pragul Țării Promise, îndemnând noua generație să facă un re-legământ cu Yahweh, să se rededice căilor Lui.

Cum se aplică aceste lucruri la viața mea?

În concluzie, Moise roagă cu stăruință poporul, „ți-am pus înainte viața și moartea, binecuvântarea și blestemul. Alege viața, ca să trăiești, tu și sămânța ta, iubind pe Domnul Dumnezeul tău, ascultând de glasul Lui și lipindu-te de El, căci de aceasta atârnă viața ta și lungimea zilelor tale” (Deuteronom 30:19-20).

Cuvântul „aceasta” din versetul 20 se referă la a-L iubi pe Domnul Dumnezeul tău, a-L asculta, a te lipi de El. Aceasta este viața! Relația noastră cu Dumnezeu trebuie să fie caracterizată de credincioșie, loialitate, dragoste și devoțiune. Gândește-te la o căsnicie ideală – această imagine reprezintă modul în care Dumnezeu vrea să ne lipim de El (Efeseni 5:28-32). Cât de puternic te-ai lipit de El? Roagă-te și rededică-ți inima celei mai importante relații din viața aceasta - relația cu El.

Bible Footnotes: 

[1] Merrill F. Unger, Unger's Commentary on the Old Testament (Chattanooga, Tenn.: AMG, 2002), 233.

Articole