Filimon

Cine a scris cartea?

Pentru o perioadă de mai bine de doi ani de zile în cea de-a doua călătorie misionară, Pavel și-a făcut lucrarea în Asia Mică, printre oamenii din Efes. Aceasta a fost o perioadă de succes a apostolului printre Neamuri, perioadă în care a văzut mulți oameni convertiți, atât dintre locuitorii Efesului, cât și dintre vizitatori orașului. Unul dintre acești vizitatori, care s-a convertit, era un bărbat pe nume Filimon, un negustor de sclavi, din nu foarte îndepărtatul oraș Colose (Filimon 1:19). În cartea care poartă numele lui Filimon, Pavel i se adresează „preaiubitului său frate” ca unui „tovarăs de lucru” – o titulatură dedicată celor care au slujit o perioadă alături de Pavel. (Scriitorii evangheliilor, Marcu și Luca, primesc și ei această titulatură ceva mai târziu în această scrisoare [1:1,24]). În mod evident exista o prietenie între Pavel și Filimon, una cu multă valoare, după cum ne arată circumstanțele care au generat această scrisoare.

Care este perioada în care a fost scrisă cartea?

Un sclav, pe numele său Onisim, a fugit de la stăpânul său, Filimon, la Roma, în speranța că se va putea pierde printre mulțimile de acolo. În Roma, fie printr-un accident, fie datorită lui, Onisim ajunge în contact cu Pavel care îl îndreaptă pe sclavul evadat la credința în Isus Hristos. Pavel plănuise deja să trimită o epistolă bisericii din Colose prin mâna lui Tihic. Astfel că, în anul 60 sau 61, dintr-o celulă de închisoare din Roma, Pavel îl trimite pe Onisim înapoi în Colose, cu o scrisoare personală adresată lui Filimon.

De ce este această carte atât de important?

Scrisoarea către Filimon ne amintește că revelația lui Dumnezeu pentru umanitate este intens personală. În scrieri mai formale, precum evangheliile, sau epistola către Romani, sau chiar în epistola lui Pavel către bisericile din Filipi sau Colose, este ușor să rămânem cu impresia că Dumnezeu nu are timp și nici nu-i pasă de încercările și problemele unei singure familii. Filimon este o dovadă puternică a contrariului acestei afirmații, descoperindu-ne faptul că doctrinele prețioase ale dragostei lui Dumnezeu, a iertării lui Hristos sau a demnității inerente a umanității au un impact real și pertinent în viața de zi cu zi. Cartea Filimon ne ilustrează cum astfel de principii pot și ar trebui să ne afecte trăirea ca și credincioși într-un mod profund.

Care este ideea principală?

Mesajul lui Pavel către Filimon a fost unul simplu: bazându-se pe lucrarea dragostei și a iertării făcute de Dumnezeu în inima lui Filimon, Pavel îi cerea lui Filimon, ca și el, la rândul său, să arate aceeași dragoste și iertare față de sclavul evadat, acum credincios convertit, Onisim. Mesajul apostolului avea și mai multă putere pentru că Pavel îl cunoștea pe Filimon personal. Pavel îi prezentase evanghelia lui Filimon și văzuse schimbarea profundă: o nouă viață înflorind într-o inimă cândva moartă (Filimon 1:19). Pavel știa că o convertire nu era un lucru de apucat, ci ea trebuia onorată și încurajată.

Astfel că apostolul face o cerere. El vrea ca Filimon să-l ierte pe Onisim, să-l accepte pe sclav ca frate în Hristos și să-l trimită pe Onisim, să se întoarcă la Pavel, deoarece îi era de folos în lucrare (1:11-14). Pavel nu minimalizează păcatul lui Onisim. Ceea ce îi cerea Pavel lui Filimon să facă, nu era o versiune ieftină a harului. Nu. În această cerere era inclus și un sacrificiu, motiv pentru care Pavel abordează subiectul cu multă blândețe și grijă (1:21).  Scrisoarea lui către Filimon prezintă în culori frumusețea și măreția tranziției de la sclaviei la o relație de prietenie care vine ca rezultat al iertării și dragostei creștine.

Cum se aplică aceste lucruri la viața mea?

Dacă trăiești suficient de mult înțelegi dificultatea iertării când ai fost nedreptățit. Iertarea nu vine ușor, și totuși, ca și credincioși, trebuie să recunoaștem că abilitatea noastră și dispoziția noastră de a ierta sunt rezultatul lucrării făcute de Hristos pe cruce. De aceea, iertarea este un factor determinant în identitatea noastră și în modul în care sperăm să ne trăim viața. Când nu iertăm, amărăciunea prinde rădăcini în inimile noastre și sufocă vitalitatea din noi.

În ce moduri a fost iertarea o bătălie pentru tine de când ai acceptat iertarea lui Hristos? Lasă cuvintele din această scrisoare a lui Pavel către Filimon să te încurajeze în iertare și încrede-te în Dumnezeu să dezvolte o viață înnoită în inima ta și în relațiile tale.

Articole