Iacov

Cine a scris cartea?

Deși epistola lui Iacov nu identifică cine este acel „Iacov” (Iacov 1:1), autorul este recunoscut ca fiind Iacov fratele Domnului Isus. Iacov nu a fost unul din ucenicii lui Isus, cât timp Mântuitorul a trăit pe pământ (Marcu 3:21-35; Ioan 7:5), dar a devenit un apostol în maniera lui Pavel, ca unul care a văzut și a crezut în Domnul după învierea Lui (1 Corinteni 15:7; Galateni 1:19). După ce a fost martorul învierii, Iacov a devenit unul din liderii bisericii din Ierusalim. Petru îl menționează pe nume printre creștinii care erau prezenți, după ieșirea lui miraculoasă din închisoare (Fapte 12:17). Iacov a ținut și discursul decisiv la Conciliul de la Ierusalim (Fapte 15:13-22), iar Pavel îl numește pe Iacov unul din stâlpii bisericii (Galateni 2:9).

Care este perioada în care a fost scrisă cartea?

Ca unul din liderii principali ai bisericii din Ierusalim, Iacov scrie înainte de Conciliul de la Ierusalim, pe care Luca îl înregistrează în Fapte 15. În cadrul acelui Conciliu, Iacov, împreună cu Petru și Pavel, prezintă decizia de a duce mesajul evangheliei și la Neamuri. Acest Conciliu a avut loc în anul 49, ceea ce înseamnă că epistola a fost scrisă undeva între anii 45-48. Un eveniment atât de important precum Conciliul de la Ierusalim ar fi atras cu sine mențiuni din partea lui Iacov, el scriind pentru o audiență creștin-evreiască.  Dar Iacov nu face nicio referire la creștinii dintre Neamuri, ceea ce înseamnă că data la care a fost scrisă epistola precedează data Conciliului. De fapt, este foarte posibil ca această scrisoare să fie prima carte scrisă dintre cărțile Noului Testament.

De ce este această carte atât de important?

Epistola lui Iacov se aseamănă puțin cu cartea Proverbelor din Vechiul Testament, îmbrăcată în haine Nou Testamentale. Focalizarea constantă pe acțiuni practice în viața de credință ne amintește de Cartea Înțelepciunii din Vechiul Testament, și îi încurajează pe copiii lui Dumnezeu să acționeze precum copii ai lui Dumnezeu. Paginile epistolei lui Iacov sunt pline de porunci directe pentru urmărirea unei vieți de sfințenie. Nu oferă nicio scuză celor care nu se ridică la înălțimea standardului. În mintea acestui lider al bisericii, creștinii își dovedesc credința trăind într-un anumit mod. Pentru Iacov, o credință care nu produce o schimbare reală este o credință inutilă (Iacov 2:17).

Care este ideea principală?

În deschiderea epistolei, Iacov se numește pe sine un rob al lui Dumnezeu, un nume potrivit dacă ținem cont de accentul practic, orientat spre slujire, al cărții. Pe tot parcursul scrisorii, Iacov susține că o credință adevărată produce fapte autentice. Cu alte cuvinte, dacă cei care se numesc popor al lui Dumnezeu aparțin cu adevărat Lui, atunci viețile lor vor produce roadă și fapte. Folosind un limbaj și teme care sună asemănător cu Predica de pe Munte a lui Isus, Iacov atacă creștinul ipocrit care zice una și face alta.

Pentru Iacov, credința nu era ceva abstract, ci ea afecta lumea reală. Iacov oferă numeroase exemple practice pentru a-și întări argumentul: credința rezistă în mijlocul încercărilor, cere înțelepciune de la Dumnezeu, își ține limba, renunță la viclenie, îi vizitează pe orfani și pe văduve, și nu are favoriți. El accentuează faptul că viața de credință este cuprinzătoare, are impact în toate domeniile vieții noastre și ne determină să ne implicăm în viețile celor din jurul nostru. Deși Iacov recunoaște că până și credincioși se împiedică (Iacov 3:2), el știa, de asemenea, că oamenii care își dau ochii peste cap când îi întâlnesc pe cei lipsiți, sau ignoră nenorocirea altcuiva sau îi blesteamă pe cei care le stau în cale, au o problemă de credință.

Cum se aplică aceste lucruri la viața mea?

Mai mult decât oricare altă carte din Noul Testament, Iacov pune în lumina reflectoarelor necesitatea de a acționa în acord cu credința noastră. Cât de bine oglindesc faptele tale credința pe care o proclami? Aceasta este o întrebare la care toți ne străduim să răspundem cât mai bine. Ne-ar plăcea să arătăm spre toate punctele unde credința și faptele noastre se intersectează, dar adesea dăm doar peste goluri și crăpături.

Citind epistola lui Iacov, concentrează-ți atenția pe domeniile menționate anterior: acțiunile tale când vin încercările, cum îi tratezi pe cei mai lipsiți decât tine, cum vorbești și cum te relaționezi la alte persoane, și rolul pe care îl joacă banii în modul în care îți trăiești viața. Permite acestei epistole să te încurajeze să faci binele, în acord cu credința pe care o proclami.

Articole

Un motiv să zâmbești

Bucuria – îi face pe cei din jurul tău să se întrebe care este secretul tău. Cu toate acestea, pentru creștinul practicant, bucuria nu este un secret. Când alegem să creștem...

Citiţi mai departe